Și poate ca nu a fost niciodată despre cum ma susțineai în momentele în care simțeam cum ma lovesc de extreme nedorindu-mi altceva decât moartea, poate nu a fost vorba nici despre acei fluturi ciudați care îmi zdruncinau simțurile de fiecare data când ne atingeam mâinile... Mereu a fost despre cat de tare îmi bătea inima când îmi zâmbeai și te prefăceai ca ești bine doar ca sa nu ma îngrijorezi, era despre faptul cum obrajii tai prindeau culoare sub atingerea mea și în final mi-am dat seama ca este vorba despre cum am început sa îmi vad lumea prin ochii tai chiar daca tu nu o puteai face. *** Pe coridoarele semi-curate ale unui liceu de prestigiu se întâlnesc doi adolescenți diametral opuși provenind din medii și caractere diferite, și dacă ar exista o dovada a extremelor ca se atrag, cele doua personaje principale ale cărții sunt dovada vie. în timp ce Eliot e retras și își face mereu griji sa nu supere pe cineva, Oliver e genul de persona a care face probleme și pentru care viata e un lanț nedeterminat de distracții adolescentine, un proiect artistic le schimba concepția asupra normalului și chiar asupra vieții.