~Toxic~

Aceasta este prima poveste scrisă de mine atunci când m-am alăturat acestei comunități.
Am retras-o la scurt timp în ciorne deoarece "nu era ce trebuie". Nu aveam idee despre regulile de scriere, atenție la detalii, descrieri, etc.
Am recitit o parte de curând și am realizat că ideea nu e așa rea. Da, este neșlefuită, nedichisită, dar e a mea. Și poate dacă mi-oi face timp într-o zi să o editez, va fi mai ok.
Pentru moment, v-o arăt așa, cum am privit-o eu, atunci.

Catherine crede in iubirea vesnica, de care nu poti scapa, care dureaza o viata si poate mai mult.
Eduard nu mai crede ca ceva ar putea dura o viata. Nu crede in relatii, nu crede in iubire. Considera ca viata e prea scurta si ca trebuie sa te bucuri de ea, asa ca a decis cu mult timp in urma sa se bucure de clipa.
Doi poli opusi, am putea spune.
Si totusi ceva ii atrage unul langa altul, ceva ii leaga.
Dar vor putea oare sa ajunga la un numitor comun?!
Am citit odata o poveste.
Era despre un cartof si o rosie ce se iubeau in ciudat diferentelor si nepotrivirii dintre ei. Ati manca vreodata cartofi cu rosie? Nu cred.
Pentru a face relatia dintre ei sa mearga, amandoi au trebuit sa faca un compromis.
Cartoful a devenit cartofi prajiti, iar rosia a devenit ketchup. Din ziua aia, cei doi s-au potrivit..