•Lethia•

Daruka mi-a infipt sabia de foc atat de adanc , incat am cazut la pamant fara suflare .
Durea asa de tare incat ma rugam sa se termine mai repede , era un adevarat chin , era ca si cand ardeam in slow motion .
Stiam ca cineva imi facuse ceva pentru ca eram mai puternica ca ea .
Multimea care-n urma cu cateva minute striga "Lethia , Lethia" acum zbiera "omoaro , omoaro" .
Dar oare ce avea de gand sora mea , care ma privea dispretuitor ?
- Draga mea Lethia , nici macar tu nu meriti o asa moarte .
- Uaaa !
- Tacere ! O sa te teleportez in lumea oamenilor , o sa fi aruncata printre straini , aproape moarta . O sa-ti iei la revedere de la tot si in timp ce tu o sa te zbati in chinuri groaznice , eu o sa fiu incoronata .
Rasete , batjocura , aplauze si "traiasca regina" , doar asta auzeam .
- Esti destul de ranita Lethia ? Sau ^sabia ei se impinge cu forta-n mine^ nu ?
Laturk imi strecoara o sticluta in buzunar , chiar cand Daruka tipa :
- Adio Lethia , adio pentru totdeauna !