~Prințesa Tuturor~

~Prințesa Tuturor~

  • WpView
    Reads 477
  • WpVote
    Votes 118
  • WpPart
    Parts 21
WpMetadataReadComplete Sun, Dec 27, 20202h 45m
WpInfo
Fiction
Fantasy
Liniște. Peste tot era liniște. Universul era în tăcere, iar toată lumea se bucura de liniște, până când aceasta a fost străpunsă de haos. Moartea Melaniei, a adus haosul, iar acesta răsună din ce în ce mai tare. Stelele mor, iar demonii din cel de al doilea univers, încearcă să pătrundă aici, până când, nu o să mai existe nimic. "Avem nevoie de cineva care să readucă pacea și liniștea. Regele, ne-a trădat, dat asta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem speranța. Avem nevoie de războinici, de cineva, capabil să readucă liniște pierdută. " Cine ar fi crezut că acea liniște, o pot aduce 5 elevi, 5 viitori conducători, mult prea minusculi, ca să poată fi observați, dar suficienți de puternici ca să oprească tot.
All Rights Reserved
#56
fantezie
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]
  • Cirese Dulci
  • Demon with feelings
  • Nuanțe
  • Măcar o șansă
  • Șoapte de Ieri
  • Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
  • It's painful 🇷🇴

PROFESORUL MEU Volumul 1 Prolog Toate erau ofticate. Nu doar pentru că domnul Neacșu, bătrânul profesor de istorie, se pensionase brusc, ci pentru că în locul lui apăruse... el. Dragoș Marinescu. Noul profesor de istorie. Și, colac peste pupăză, și noul director adjunct. 27 de ani, costum slim fit, umeri lați, trăsături tăioase de parcă ar fi fost sculptate. Barba tunsă la linie. Părul pieptănat perfect. Și mușchi... mușchi pe care îi ghiceai ușor sub cămașă, mai ales când ridica mâneca să scrie la tablă. Nu-i de mirare că aproape fiecare fată din liceu se fâstâcea când intra în clasă. Zâmbete subtile, roșu în obraji, șoapte stinse și... fuste tot mai scurte. Dar ea - Ioana - era singura care părea imună. Stătea mereu în banca din spate, cu ochii în manual și pixul mișcându-se rapid. Nu ridica privirea decât când i se părea că spune ceva greșit. Atunci, îl corecta. În fața clasei. Direct. Cu o urmă de sarcasm în colțul buzelor. Era obraznică și prea deșteaptă pentru gustul lui. Sau... cel puțin asta și-a spus Dragoș în primele două săptămâni. Dar adevărul? Adevărul e că îl intriga. Mai mult decât voia să recunoască. Fetele îl doreau. El o dorea... pe ea. Și, din păcate pentru amândoi, avea să se întâmple🔞

More details
WpActionLinkContent Guidelines