Toata viața ei se învârtea în jurul unui singur lucru , arta . Studentă in anul 2 la Facultatea de arte din NY , Ines încearcă sa-si uite trecutul de care fuge de ani .
Adam , un băiat cu un caracter puternic ,nimeni nu îl înțelege. Prieteni are puțini , dar anturajul în care se învârte nu este unul sănătos. Un coechipier de nădejde , singurul mod in care se poate relaxa este fotbalul pentru care ar face orice .
Doi oameni cu suflete rănite. Dar ce se va întâmpla atunci când testul de început de an al lui Ines se suprapune cu venirea echipei Harpiile pentru un turneu cu echipa Lupii Lunii a facultății de arte , iar el este cel care îți pică la alegerea ,,muzei ,, , și este fix cel care a intrat peste tine purtându-se josnic .
Vor trece peste resentimente și-și vor arăta sentimentele sau orgoliile vor domina întreaga situație?
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.