Ice Crystals/ Lucas

Poate ca imi facusem prea multe filme cu tine, cu noi..Poate ca visam prea mult la o poveste de dragoste cu final fericit ca in povesti..Dar povestea noastra nu avea nici macar un început care sa inspire catusi de putin spre basm daramite un final fericit..Imi facusem filme in care ne plimbam de mana, radeam, zambeam..Imi facusem filme mai putin inocente..Imi facusem scenarii si povesti cu tine, fara sa ma gandesc ca asa doar ma rănesc mai mult..Stateam treaza noaptea si ma gandeam la maxilarul acela perfect definit in care juri ca ai putea sa te tai, buzele alea mari si rozalii, pufoase si pieptul acela bine lucrat, bratele bine definite si sa nu mai zic de abdomen, care zici ca e desenat de daVinci însuși, atat de perfect e..fara sa ma gandesc ca ai putea intra pe usa alba din lemn de salcam a camerei mele, chiar din dormitorul de langa..Da, inainte nu mi se parea atat de chinuitor sa te am coleg de camera, insa acum..acum simt ca innebunesc. Daca ne-ar vedea cineva prin casa, ar putea jura ca suntem un cuplu fericit..De ce? Pentru ca iti port tricourile si hanoracele fara sa te intreb, stiind deja ca nu te deranjeaza. Pentru ca stam imbratisati pe canapea cu orele si ne uitam la filme si seriale..Pentru ca nu avem nicio retinere sa împartim aceeasi baie, deoarece nu se vede nimic prin perdeaua neagra de la dus. Nu avem nicio retinere unul fata de celalalt, deoarece umblam prin casa amandoi, acoperiti fiecare doar de un prosop, abia iesiti din dus, in fiecare zi prin casa. Ne uscam parul reciproc si ne plimbam noaptea pe străzi. Fumam din aceeasi tigara si beam din aceeasi sticla de parca am fi fost una si aceeasi persoana. Insa singura diferenta dintre noi doi era ca tu ma vedeai ca pe o sora mai mica, iar eu ca pe baiatul ideal..Si chiar daca nu vom fi niciodata impreuna, daca viata ne va desparti..Stim ca mereu ne vom revedea atunci cand cad cristalele de gheata..