-Cum mă poți iubi după câte am făcut? Tânărul prinț din Lanling își ridică privirea spre perechea sa. -În spatele acțiunilor tale s-a aflat mereu un motiv. De la atâta ură, înțeleg că nu îți mai arde să faci bine. Dar asta a fost în viața anterioară. Viața asta, ne aparține nouă. Lan Xichen îi sărută grijuliu fruntea și îl strânge mai bine la trupul său. -Dar dacă povestea s-ar repeta? Ai mai fi alături de mine? Întreabă cel tânăr, căci de ceva vreme îl macină aceste gânduri. -Categoric. În trecut am făcut o greșeală, și am ajuns să te ucid chiar eu. Dar de data asta nu se vor mai repeta acele întâmplări. Te iubesc îngeraș. Mereu am făcut-o. În toate viețile, tu ești al meu. Xichen îi sărută buzele și îl alintă dragostos, pentru al asigura că totul este în ordine. -Iar voi sunteți amândoi ai mei. Copilașul lor se urcă pe pat și se cuibărește lângă părinții săi, acolo unde se simțea iubit și mai ales protejat, la sânul celui ce l-a născut, și căldura emanată de tatăl său.