,,Dragă Jurnalule,
singurătatea mă macină pe din înăuntru,cu fiecare zi ce trece. Am citit toată biblioteca de la parter și totuși în sașe ani de zile,parcă nu îmi este de ajuns.În fiecare zi fac același lucruri,cânt la pian două ore pe zi, practic scrima și pictez când visez ceva ciudat. Visele îmi strică starea de spirit și somnul de două săptămâni încoace,sunt atât de familiare de parcă am trăit în timpurile alea,conacul în care se petrec toate acțiunile mi se pare foarte cunoscut,persoanele însă au chipurile mai mereu în ceață,sau poartă o mască de bal.Ciudat,foarte ciudat,nici numai știu,cum aș putea să le numesc,vise ori viziuni[...]"- Andra Hrapciuc