Till the end

Sunt ochii aia căprui pe care-i vezi intr-o mulțime,iar inima îți tresare crezând ca este el.
Sunt gropitele alea din obraji când cineva zâmbește,iar tu te frangi.
Este acel cineva în mulțime care are înălțimea lui,mersul lui,până și hainele închise la culoare,dar nu este el.
Este parfumul ala care îți face sufletul sa se strângă cand il simti in treacat,iar mintea sa deruleze amintiri.
Este melodia aia pe care o auzi difuzata la radio,deși este atat de veche încât ai uitat de ea..Dar cand o auzi.. parca ești acolo, în trecut.

Aveti putina răbdare cu această poveste. Începe de când erau copii,deci în primele capitole nu o sa fie mai nimic interesant.
Dar imi stătea în minte de ceva timp ideea,asa ca pana la urma am scris 😀