Praf de stele

Fantezie | Istorice | Dragoste

Se spune că după ce murim, părăsim această lume și ne transformăm în stele pentru a veghea asupra apropiaților noștrii, sufletul nostru călăuzindu-i în cele mai întunecate timpuri. Dar ce se întâmplă când cineva își ia viața de bunăvoie?

Înainte de moartea mamei lui Arturo, aceasta îi povestea în fiecare seară în grădina cu flori când el era un simplu copil că după ce oamenii mor, ei se transforma în stele. Devastat după moartea Albertinei, Arturo și-a îngropat sufletul în întuneric, nedorind ca cineva să-și croiască drum spre interiorul său zbuciumat.

Mereu când o stea cade, poți să-ți pui o dorință. Îți închizi ochii și îți imaginezi ce ai vrea să ți se îndeplinească. Arturo a păzit bolta cerească din copilărie, punându-și o singură dorință când vedea o stea căzătoare.

„Îmi doresc ca tu să fii steaua mea căzătoare, mamă! Întoarce-te la mine și la tata! Dă-mi măcar un semn că ești acolo. Locul unde e și sufletul tău..."

Niciodată nu și-a închipuit ce va însemna acel „semn" pe care îl cerea cu disperare.