” Niciodată nu mi-a plăcut să urmez sfaturi. Doream întotdeauna să nu merg pe drumul cel scurt, așa că preferam să-mi fac propria cărare pentru a lăsa o urmă. Acum, după 19 ani, regimul actual politic îi alienează pe cei ca mine. Ne este ascunsă existența. Practic, nu existăm. Fiecare temere pe care am avut-o în trecut s-a adeverit. Nu eu am ales să fiu ceea ce sunt.”
”Cei ce cunosc” sau ”Cei speciali” sunt inexistenți. Impropriu spus, deoarece ei sunt asupriți de o societate jalnică, ce nu le permite să trăiască după bunul plac. Glasul lor este neauzit, indiferent de situație. Astfel, aceștia și-au creat propriul stil de viață. Un stil macabru, în care nu mulți ar supraviețui.
” Trebuie să continui să trăiesc. Nu doresc să regret nici măcar un moment.”
Adesea treceam pe lângă atelierul familiei Johnson, iar adesea vedeam acea sculptură. Acea înfățişare era una caldă, una plină de iubire. Dar totuşi tristă de parcă ar fi blocată.
Însă într-o noapte, trecând pe lângă atelier statuia numai era ,mergând spre casă 2 băieți dubioşi mă urmăreau de ceva vreme ...când unul dintre ei şi-a pus mâna pe umărul meu ,apăruse el ,un băiat ce semăna izbitor cu acea statuie. ..
-Eşti bine ?
-Da ,îți mulțumesc că m-ai ajutat, îți rămân datoare .
-Nu e nevoie .