Dor...

Mi.e dor de tine de mor, suflet! E singura modalitate de a.ti spune asta...Doare, stiai? Imi lipseste calmul din vocea ta atunci cand ma certi, grija din gesturile tale si blandetea din voce! Sa nu mai zic de imbratisari...parca aveam in brate tot universul. Si chiar asa era. Tu erai centrul universului meu minuscul, tu puneai ordine in haosul din el. Fiecare particula din mine tanjeste dupa prezenta ta cum un orb tanjeste dupa lumina in intunericul dinaintea ochilor sai. E dependenta de tine ce ma face sa ma evaporez incetul cu incetul, sa ma imprastii in neant si sa astept pierduta intr-un vid imaginar sa vii sa ma scoti dracului odata, ca nu mai rezist! Vino acasa! E frig, intuneric si mi-e frica!