Suflete predestinate

Uneori, o simplă greșeală căreia nu i-ai dat mare importanță în trecut te poate
purta pe drumul pierzaniei,
condamnandu-te să-ți petreci restul vieții afundându-te tot mai mult în întuneric. Însă, ce se întâmplă când, din disperarea pentru a te salva, te arunci direct în ghearele trecutului de care ai fugit atâta vreme. Amintirile îți revin în minte și te bântuie până ce reușesc a distruge și ultima fărâmă din tine, din sufletul tău.

Mi-a spus odată că doi oameni cărora le e scris să fie impreuna nu se pierd niciodată. Aceștia se pot rătăci, dar se regăsesc întotdeauna. Atunci mi se păreau doar niște cuvinte frumoase ce-mi creeau fluturi în stomac, o promisiune ce părea a fi provenită din basme, însă de-abia acum le realizez semnificația. Chiar dacă am crezut că este imposibil, inevitabilul s-a întâmplat. Am stat ascunsă atâta timp în cealaltă parte a lumii, gândindu-mă că mă va uita, însă m-a găsit înainte de a mă reîntoarce de bună voie în lumea sa, neștiind ce mă așteaptă. Cuvintele sale dulci nu erau o promisiune, ci mai degrabă un blestem, căci blestemul meu este el, cel ce mi-a tăiat aripile și m-a închis într-o colivie ca să se asigure că de data asta nu mai am nicio șansă de scăpare.

Caprice Rosetti, tânăra italiancă de douăzeci și doi de ani cu chip de înger ce a gustat din fructul păcatului fără a-i știi măcar însemnătatea, căzând astfel în capcana demonului ce-i controlează fiecare pas din viață. Dupa ce a stat ascunsă timp de cinci ani în suburbiile unui oraș complet necunoscut, aceasta își învinge într-un final orgoliul și teama pe care a purtat-o în tot acest timp, întorcându-se în orașul natal cu gândul de a se angaja. Însă destinul se pare că nu-i este prea prielnic, existența fiindu-i cutremurată de întâlnirea cu cea mai mare frica a ei, demonul ce a așteptat-o cu rânjetul pe buze.