Skip Time

Skip Time

  • WpView
    Reads 7
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 3
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Tue, Jun 27, 2023
WpInfo
Fiction
Action and Thriller
O bombă de emoții, sensibilitate și prefacere dau loc ființei pe nume Eva, o fată atentă și iubitoare ce trăiește cu exces de stres și grele responsabilități. Aceste fapte o vor duce la un sfârșit tragic, într-un loc excepțional și periculos, unde va lupta alături de oameni care trec prin aceeași problemă sau una mai gravă, primind abilitatea de a călători în timp pentru a găsi obiectul ce le va întoarce acasă. Într-o lume în care moartea literal urmărește populația din umbră ca să-o extermine, doar cei tari supraviețuiesc. Cine a spus asta, sau cine a decis așa? Prin destin sau coincidență, cei slabi pot fi salvați la fel, dar cu ce preț? Cine tulbură liniștea celor ce trăiesc în pace și de ce? Va fi posibilă comunicația și încrederea între Eva și un necunoscut care tocmai i-a salvat viața?
All Rights Reserved
#835
fictiune
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • You are mine//J.JK//
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • El Silencio de Madrid
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • A House of Second Chances
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Elin
  • ~Prințesa si Mafiotul ~

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines