„Ochii-mi umeziti mi se-nchid in uitare,
Glasu-mi piereste in negura noptii,
Gandul de tine si acum ma doare,
Ma plimb singuratica in voia mortii...
Picioarele ma dor,de atata stat
In gandul tau sinistru si rece,
Cu natura dezlantuita,as fi luptat
Daca-as fi stiut ca totul va trece.
Si-n urma va ramane decat surasul tau
Cald si-mbatator ca si prima data,
De la radacina as fi rupt ce-i rau,
Daca-n inima ta,eu n-as fi fost uitata.
Timpul a trecut,lasandu-mi in urma,
Doar o speranta,ce usor se stinge...
Nu-mi va ramene,decat o mica umbra
A dulcei fetite,ce in genunchi e si plange"
Acest volum de poezii este dedicat sufletului neînțeles, a minții profunde care se identifică cu arta, în orice formă. Aceste poezii prezintă etapele unei iubiri neînțelese și sentimentele care răsar din aceasta. Ideea mea a luat naștere în anul 2017, când am început a scrie pentru a-mi goli mintea de gânduri apăsătoare și sufletul de sentimente grele. De atunci, m-am îndrăgostit adânc de mesajele care se pot transmite prin simpla scriere.
Vreau să mulțumesc oamenilor importanți din viața mea, fără de care nu s-ar fi putut croi acest vis.
Au avut un impact imens asupra tot ce este scris aici.
Îți mulțumesc ție, că citești.