Moonlight

Nu are un nume. Nu are un trecut. Tot ceea ce are e o memorie blocată şi pasiunea pentru pian care o menţine în viaţă. Cu toţii o ştiu drept "fata cu pianul", iar ea se mulţumeşte aşa. Nu are o identitate, ea este doar ceea ce face. E muzică.

Când se trezeşte pe o alee pustie şi întunecată, îşi dă seama că e complet singură. Nu ştie unde se află sau de ce a ajuns acolo. Tot ceea ce ştie e că o femeie în vârstă pe nume Bessie o găseşte şi decide să o ia sub aripa ei până când are să îşi recupereze memoria. O ajută să supravieţuiască confuziei şi stării de nelinişte, aducând în viaţa ei singurul lucru pe care fata pare să şi-l amintească. Dacă nu cu mintea, atunci cu sufletul.

Când atinge pentru prima dată clapele pianului, se simte în siguranţă. Viaţa acesteia capătă un sens şi, fără să îşi dea seama, tot acele clape sunt cele care o vor aduce acasă.

"Fata cu pianul" devine cunoscută atunci când un fotograf francez o vede şi decide să o promoveze, deşi conştientizează că pianista nu are nici cel mai mic interes pentru celebritate. Aceasta se lasă împinsă de la spate şi purtată pe un drum care nu numai că îi va aduce faimă, ci o va arunca într-un vârtej al confuziei şi al iubirii.