Confuzie emotivă

Vino cu mine să scriem o poveste nouă. Balivernele mele vor avea un sfârșit. Înainte să plec las aici lupta interioară.

Eu sunt Macabre, scriitorul fără casă și cu prea mult timp liber. Am un zâmbet zemfelitor, dar vreau să mă înțelegi. Sau ai decis deja? Nu îți cer milă. Nu îți cer să vorbești cu mine deoarece mă vezi aproape de groapă. Să-mi citești gândurile căci eu mă joc cu focul imediat ce îmi aprind o altă țigară. Citește printre rânduri fiindcă povestea lasă loc imaginației tale. Îți voi deschide porțile spre o lume de care să te îndrăgostești. Ți-o colorez cu sentimente și împrăștii niște negru pe ici-colo că să pară totul mai real. Totuși, nu trebuie doar să-ți arăt, oricum acțiunea se petrece în mintea mea și o să descoperi un nătâng ce vrea să fie adult. Un neștiutor ce se descoperă prea târziu.

Dacă nu îți place negrul schimbăm culoarea!

©Macabrepoem toate drepturile de autor sunt rezervate.