Silită să te iubesc

Trebuia să fie o poveste cu prinți si prințese care se căsătoresc în rochii pompoase și costume atent brodate, cu dans și voie bună până în zori, ca atunci când se va lumina de zi, să o ia de la capăt, precum se petrece în basme. Cu finaluri fericite în care rămân pentru totdeauna împreună și își trăiesc frumoasa poveste de dragoste în castelul lor înconjurat de voioșie și flori de tot soiul în toate culorile curcubeului. Cu oameni credincioși care să își îndrăgească conducătorii și mulți urmași pe care să îi crească în dragoste și respect.

Însă, toate astea..,ei bine, se întâmplă doar în basme.

Pentru că în viața reală prințesele vin pe această lume ca să fie măritate cu regi ce au o avere estimată în mulți saci de aur, care la rândul lor, se căsătoresc pentru a le fii dăruiți urmași ce vor duce mai departe titlul și vor conduce ce au construit cu atâta trudă, tatăl lor. Nu este nimic romantic, nimic care să dovedească că poveștile de dragoste dintre un prinț și o prințesă sunt reale.

Astfel, se întâmplă și în cazul Victoriei, care este silită să se căsătorească cu forța, promisă încă de la șaisprezece ani unui bărbat mult mai în vârsta decât ea, dar care are o reputație bună - cel puțin asta este ceea ce îi repetă de fiecare dată regii care conduc Ținutul Soarelui - , care se întâmplă să fie chiar părinții ei. Ceea ce descoperă Victoria odată ce această căsătorie se oficializează și ea devine regină și soție, este că viața la Castel nu este tocmai precum și-a închipuito și că din cel mai frumos vis, totul devine cel mai teribil coșmar pentru ea.

" Nu poți să conduci un regat printre atâția șerpi, fără ca tu însuți să devii unul." - Victoria Kingsdown