Poezii de dor, de speranță, fericire De vindecare, de uitare și, mai ales, de amintire.

Un poem despre paradoxul iubirii și urii - două forțe care se contopesc și se resping într-un dans intens și dureros. O meditație poetică asupra fragilității și puterii relațiilor umane, unde lumina și întunericul se ating la o distanță de un pas.

mici poezii

Ai renăscut din inimă și ai fost eclipsă de suflet.

O inimă prinsă între două lumi - între liniștea sacră a cerului și zbuciumul iubirii pământești. Un suflet care nu aparține pe deplin nici uneia, pentru că este menit să fie punte între sacru și omenesc.

Oboseala este o umbră caldă care cade peste gânduri, o lentoare a inimii, niște aripi lăsate în jos și dorința tăcută de a nu mai fi puternic pentru o vreme.

Un poem care vorbește despre lupta tăcută și speranța neînfrântă a omului simplu în fața greutăților cotidiene.

Sunt de părere ca poezia e modul prin care sentimentele pot fi exprimate si fără greutatea vocii proprii. Este primul meu scurt volum de poezii, adunate de-a lungul timpului, de multe ori în seri târzii când tot ce puteam face era sa scriu. Urmatorul va apărea cât de curând. p.s. Poezia "Unde ești?" este inspirată din poemul "Despărtire" de M. Eminescu, unele versuri fiind preluate complet sau nu.

Marea liniștită se întinde calmă, cu valuri blânde ce abia ating țărmul. Suprafața ei oglindește cerul senin, iar aerul e plin de mirosul sărat, aducând pace și liniște sufletului.

Un portret liric , văzut cu ochii sufletului, care aduce în cuvinte iubire, frumusețe și darul de a dărui necondiționat. Un poem care sădește în inimă pace și recunoștință pentru lumina simplă și autentică ce izvorăște din ființa ei.