64

Lumea noastră, e diferită, după ce războiul sa încheiat, întreaga planetă a avut de suferit. Acum, mai e doar un singur lucru rămas din umanitate, "Orașul". Oameni din oraș sunt cei care au totul, apă, căldură, mașini, mâncare, și cel mai inportat, libertate. La kilometri distanță de oraș sunt
"Centrele de muncă". Trei la număr, fiecare făcut pentru a face rost de resurse pentru oraș. E ironic, dar oameni de acolo se numesc "lucrători".
Ei sunt cei care au apa caldă, mâncare, cei care merg la școală, în piață, în fabrici, cei ce muncesc. Fiecare centru este împărțit în doua, într-o parte sunt casele, fabricile, școlile, iar în cealaltă sunt "corturile", periferia din marginea orașelor de fum. Despărțit de un gard electric înalt, acolo trăiesc "Numerele". Ei nu muncesc, nu merg la școală, nu primesc nimic. Numele sunt oamenii, dar nu au dreptul de a avea nume, de a merge la școală, de a merge la muncă, în magazine sau în fabricii.
Numerele sunt rebuturi, trăiesc în corturi, izolații de magazine, piață, fabricii, tot ce le poate oferi siguranță, supraviețuire, libertate.

Dar dacă te naști un număr, nu mai poți să schimbi prea mult din soarta care ți-a fost scrisă. Nu poți să schimbi că vei fi un rebut toată viata, că vei trăiesc de la mila celorlați, sau că va trebui să te înjoșești, să faci lucruri inimaginabile.

Aici apar eu, nu sunt un lucrător, sau un număr, m-am născut în oraș, dar mult timp am fost cea ce ei numesc "animal de companie". Sau oricum au ales să îmi spună, am fost jucăria lor, servitoarea lor, o armă cu care să tragă în stânga și în dreapta când se plictiseau. Am fost mult timp sub mila lor, nu am crezut că lucrurile aveau să se schimbe vreodată, dar m-am înșelat.