Jurnal de campanie

Fiecare zi devine o continua lupta, un intreg calvar in care tot ce trebuie sa faci este sa iti calculezi zilele pe care le mai ai. Propriul corp contraataca si e singurul care are ultimul cuvant in aceasta poveste. Cateva grame de agonie atasate unor doze de extaz pe care le corectezi cu pauze mici de fericire si luciditate. Parca de aceasta data "fericirea„ este doza rapida iar "nostalgia" este cea lenta si isi lasa geamanul sa se strecoare printre nesiguranta si dezastru. Asa era singura metoda prin care imi puteam detalia viata in calitate de diabetic introvertit, viata pe care o lasasem la ananghie...