𝐃𝐨𝐦𝐢𝐧𝐮𝐬 𝐞𝐭 𝐃𝐞𝐮𝐬

...în care scheletul poetic a rămas pe jumătate îngropat sub spini amărui și frunze de pelin, iar eroul s-a înecat deasupra unui nor creat din halucinație.

,,Dominus et Deus", rostul și acuzația, cortina și publicul, valsul și corzile viorii; cel ce umple sufletul de goliciune.

,,Liber! Liberabo in nomine Domini osanna in altissimis!", inmul degenerat pe care nu-l cântă inima din om, ci frica de chin sufletesc.

,,Quod Deus" amplificarea, în mod negreșit, a greșelii; n-a fost acolo, n-a fost văzut.

Zeul a rămas îndreptar al basmului, omul și-a sădit teama mai adânc. Nimeni nu vine pe drum, e pustiu de ceva vreme.

[de undeva de prin 2022/3, regăsit in 2024 cam tot de paste]