Unde lumina nu mai bate

Prăfuleț Stewart
"Uneori, sub cele mai frumoase chipuri, se ascund cele mai goale suflete". Un bărbat matur, fără conștiință, ce tratează viața cu o nepăsare echivalentă cu ceea a unui adolescent imatur, un Adonis în persoană muritoare.... Însă sufletul fiindu-i ca și mistuit, deoarece viața nu este pe atât de perfectă, pre cum ne-am dori să fie.

Crescut fără părinți aproape, învățat să ucidă și să-și caute de fiecare dată scopul și interesul în orice situație, bărbatul cu un humor negru de nepătruns, ajunge în situația crucială, să aleagă între viața lui și ceea a persoanei iubite. Și alege. Se alege pe el. Își alege viața, își alege libertatea. Însă dacă scapi, nu înseamnă că vei ieșii neatins. Iar Prăfuleț iese cu mai mult decât câteva răni asupra inimii lui frânte. Nu. Iese cu sufletul distrus. Făcut bucățele. Fiind trădat de persoana iubită, Prăfuleț devine bărbatul cu chipul frumos, însă cu cel mai gol suflet. Astfel, renunțând la iubire și abandonând orice fel de omenie din el, bărbatul care iubise o dată, fiind aproape o țintă, se transformă în vânător.

Și astfel... se reîntoarce înapoi la rădăcinile sale ce l-au transformat într-un adevărat războinic de temut și un supraviețuitor de elită. Însă de data asta nu își mai poate păstra doar renumele, ci va trebui de asemenea să demonstreze că este demn de numele pe care la primit la naștere. Însoțit de o binecuvântare, dar în același timp și de un blestem. Fiindcă nicio persoană care poartă povara Acelui nume, nu poate rămâne în umbră pentru totdeauna. Fiindcă sângele lor este mult prea înfierbântat, iar firea lor prea sălbatică ca să rămână orbi în fața răului. Fiindcă numele Ylmaz, nu este numai un pretext, ci este o forță. O putere. O obligație. O armă. O responsabilitate uriașă. Iar el îl poartă...

... Prăfuleț Stewart Ylmaz.