~Am încercat sa te urăsc pe tine pentru greșeală mea~ -Îmi pare rău! Brunetul se întoarce către mine și își lasă hainele pe pat. Nu vreau sa termine de făcut bagajul pentru ca știu ca va pleca și nu se va mai întoarce. Știu ca mă urăște dar chiar încerc sa ma schimb, se pare ca nu încerc destul de mult deoarece tot ma urăște. Se apropie cu pași apasati de mine și ma împinge în perete. - Crezi ca dacă îți pare rău poți repara totul? Nu! Nu poți! Ți-ai bătut joc de mine atâta timp iar acum îmi spui că-ți pare rău?! Nici nu a fost vina mea și ori cât de mult am încercat să-ți spun, nu m-ai ascultat! Eu plec! Ți-ai mereu de când ne-am cunoscut sa dispar, sa plec și uite ca dorința ți se va îndeplini acum! Îmi spune bărbatul printre lacrimi. Își continua de pus hainele și pleacă...de data asta de tot. L-am pierdut... Deși nu a fost niciodată al meu... Eu mi-am dorit asta, dar înainte sa aflu adevărul, acum îmi doresc doar sa ma ierte... Dar nu cred ca se mai poate.