AMRA.

❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din material gros ca să-și acopere rănile, nu o dădea niciodată jos în preajma oamenilor, se temea să nu fie din nou judecat și marginalizat. Crescuse, era la liceu și își stabilise o ordine, își promisese să nu se încreadă niciodată în oameni încât să-și dea cagula jos.

Masal era o fată visătoare cu o minte curată și cu o inimă care fusese alcătuită dintr-o proză scurtă, amândouă buzele ei erau două citate, iar ochii ei albaștri erau două ceruri ce îi înveleau lumea imaginară. Din mâinile ei ieșeau alifii medicinale din plante ce le vindea mai apoi în târgul săptămânal ce se organiza în orașul ei natal. Visele ei se opresc să mai crească când mama ei se îmbolnăvește și trebuie să se angajeze ca să poată întreține casa și pentru a-i putea oferi mamei sale un tratament adecvat.

- De ce îți acoperi fața mereu cu acea cagulă? întreabă Masal sfioasă, rostogolindu-și privirea asupra lui.

- Fiindcă oamenii nu mă vor putea răni dacă o păstrez. ❞