Until the end..

Until the end..

  • WpView
    Reads 6,395
  • WpVote
    Votes 68
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadMatureOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, May 20, 2018
Sunt momente în viață în care oricât zahăr ai pune în cafea dimineața tot amară o bei. Gândește-te dacă de vină e cafeaua, sau faptul ca o bei singur/ă. Cele mai frumoase dimineți știm că se pretrec în doi, dar nu mereu avem norocul să fim doi. Atunci apar îndoielile, regretele, amintirile și ne gândim dacă noi suntem de vină că suntem singuri. Și da, suntem, pentru ca ori trăim în trecut, ori ne e frică de un nou început, ori suntem într-o relație în care ne simțim singuri. De ce lași timpul să treacă pe lângă tine irosindu-l pe tristeți, întrebări și regrete? Fă din cafeaua amară de azi una mai dulce și din ziua mohorată una de care să-ți aduci aminte cu drag peste ani.. Începe să-ți trăiești viața la care visezi, regăsește-te pe tine, vezi ce te face fericit/ă și abia după dă-i șansa unui om să-ți fie alaturi DOAR dacă te poate face MAI fericit/ă. Începe ziua de azi cu o cafea dulce și cu un zâmbet!
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Pânză de păianjen
  • I need you (BoyxBoy) ✔
  • Imaginea perfectă de Crăciun
  • Trandafirul nostru
  • Fluturi din cenușă [FINALIZATĂ]
  • 00:00 | Apelul necunoscut
  • Cineva mi-a furat moartea
  • It's a lesbian thing
  • Dear Bully
  • Mesaje anonime

Pânză de păianjen e o poveste scrisă cu cerneală de păcat și tăcere "- Îți dai seama că mă rog să nu apari, și tot ce fac e să te aștept? Că mă uit la tine și mă simt murdar? Că am hainele astea pe mine și nu mai cred nici în ce port, nici în ce predic? Privirea îi coboară rușinată, dar vocea i se frânge. În continuare își menține acel zâmbet sfidător - ispititor, aproape profan - care m-a tulburat din prima zi. M-a făcut să-mi pierd cumpătul, să-mi rătăcesc mintea și să calc în picioare tot ce juruisem în fața altarului. - Mi-e rușine, Ilinca. Mi-e rușine de tine. Pentru că nu pot... să nu te vreau."

More details
WpActionLinkContent Guidelines