Într-una din zilele lunii ianuarie 1764, în pădurea din Gevaudan situată în regiunea de sud-vest a Franţei, o tânără femeie ce scosese vacile la păscut a întâlnit în cale o fiară fioroasă, care s-a repezit asupra ei. Fiara, ce avea dimensiunile unei vite sau a unui măgar, semăna cu un lup uriaş. Înfricoşaţi, câinii au dat bir cu fugiţii însă vitele curajoase au izgonit fiara, împungând-o cu coarnele. Această femeie a fost mult mai norocoasă decât suratele ei care ulterior au întâlnit şi ele fiinţa ce avea să fie cunoscută sub numele de „fiara din Gevaudan”.Nu după mult timp a început să circule vestea că au fost găsite trupurile mutilate ale unor păstori – bărbaţi, femei şi mai ales copii – răspândite în zonă. Prima victimă se pare că a fost o fetiţă, descoperită în luna iulie, cu inima smulsă din piept. După un răgaz, alte cadavre de oameni au fost găsite la finele lunii august sau la începutul lui septembrie, făptura atacând fără teamă grupuri de oameni. Ţăranii îngroziţi erau siguri că un loup-garou (un vârcolac) bântuia în ţinutul lor. Zvonurile au, prins teren când mai multe persoane răzleţe, care au pretins că trăseseră cu puşca în făptură sau că o spintecaseră, au susţinut că aceasta părea aproape invulnerabilă la armele oamenilor. La 8 octombrie, după ce doi vânători au descărcat în plin puştile de la o distanţă de zece paşi, fiara a fugit şchiopătând. Vestea s-a răspândit şi, pentru scurtă vreme, s-a crezut că ea se retrăsese ca să-şi dea duhul, însă după o zi sau două ea a început din nou să ucidă.