Dincolo de aparențe

"Mă blocasem holbandu-mă în ochii bărbatului ce îmi strângea ferm încheietura. Eram perfect conştientă de motivul pentru care voiam să fug de aici, dar nu voiam să recunosc, chiar dacă îmi recunoşteam doar mie. Ştiam că dacă rosteam acele cuvinte, indiferent că o făceam doar în gând, chestia asta, pe care eu nu ştiu cum să o numesc, ar fi devenit ceva real. Mă străduiam din toate puterile să îngrop cât mai adânc gândul asta, dar fără succes. Inevitabil, mi-am spus în minte, "îl plac". Iar în momentul acela, ştiam clar că mi-am pus singură strangul de gât, întrebarea este, cât o să dureze până o să îmi fugă scaunul de sub picioare? Voiam să plec de acolo cât mai repede şi cât mai departe deoarece ştiam că mi-a plăcut prezenţa lui, şi de aceea, ştiam sigur şi că voi tânjii după ea odată şi odată. Ştiam că din momentul în care am început să mă simt în largul meu în compania lui, prezenţa acestuia va devenii o necesitate. Dar cel mai rău, ştiam că şi el ştie asta."