Aurora Popa asistă la propria viață așa cum ar privi un film la cinema. În timp ce clădirile se dărâmă din temelie, orașele se inundă, fiind înghițite cu totul de un ocean rece și învolburat, iar o ceață densă pune stăpânire pe toată lumea ei, Aurora joacă rolul spectatorului apatic și foarte critic. Nemaiștiind încotro să meargă, nimerește într-un hotel pe cât de luxos și spectaculos, pe atât de bine păzit de fantome ale trecutului, care se hrănesc din vulnerabilitatea ei și o prind într-un vârtej al pierzaniei. Se dovedește că persoane care i-au câștigat încrederea se agață de ea ca de un colac de salvare și sunt gata să o împingă sub valurile mării nestăvilite pentru a se salva, iar o crimă pasională, ce totuși pare foarte atent ticluită, pecetluiește destinele celor implicați. Văzându-se nevoită să se desprindă din cercul vicios pe care l-a considerat esențial pentru supraviețuire în ultimul an, Aurora se trezește într-o situație fără scăpare, care o lovește fără milă din toate direcțiile. Pe măsură ce furtuna se întețește, totul se rezumă la alegerea de a se lăsa în voia unui vânt nemilos, ce o împinge cu putere, făcând-o să-și piardă echilibrul, sau la a-și aduna ultimele puteri pentru a-i ține piept, chiar și cu riscul de a se pierde complet pe sine în avalanșa ce se va dezlănțui.