Infernul lui Jade

"Toata viata mi-am dorit un singur lucru. Sa plec in Londra"
Dupa ce terminasem de scris biletelul il impachetasem si ii dadusem foc.

-Ce ai scris acolo?

Imi intorc privirea spre acei doi ochi negrii pe care ii iubesc cel mai mult.Ian statea si ma privea cu un zambet larg pe buze si cu ochi curiosi.

-Ceva ce ne va face fericiti pe amandoi.

"Am ajuns in Londra.A fost frumos cat a fost.Te-am iubit cum nu am iubit pe nimeni, si inca te iubesc.Dar acum plec si nu,nu plec acasa.Plec unde m-ai trimis tu.Tu stii unde m-ai trimis? Eu nu stiu.Vad doar nori.Ii cunosti pe oamenii acestia?Ian,imi este frica de ei. De ce m-ai lasat cu ei?Unde ma duc? Imi vor face rau? M-ai prasit, de ce?Pentru bani?Te vei intoarce dupa mine?"

Nu terminasem de scris bitetelul pana cand o silueta barbateasca se intrepta spre mine. Imi smulse biletelul din mana si il citi cu repeziciune. Isi ridica privirea spre mine si incepu sa rada batjocoritor.
Imi era frica de el. Era asa de intimidant.Mi-am atintiti privirea in mocheta chrem de sub picioarele mele,dand drumul unor siroaie de lacrimi.
Cand deodata imi cuprinsese barbia intre doua degete fortandu-ma sa il privesc in ochi.Avea o privire bland.

-Micuto!Nu mai plage.Nu are rost.

Imi daduse drumul barbiei si se indrepta spre usa de unde a venit.Se opri o secunda apoi isi intoarse privirea spre mine.De data asta avea o privire rece si dura.

-Tot nu stii unde te-a trimis Ian?Nu,micuto!
-Nu,unde?

La auzul cuvintelor mele buzele lui se curbara intr-un zambet strengaresc.

-In Infern,micuto!