"N-ai sa realizezi nimic in viata"

Stai..te gandesti..dar nu te concentrezi pe ceea ce gandesti. Simti doar un gol,un gol care te cuprinde de peste tot,oriunde,oricand,indiferent cat de multe persoane sunt in jur. Se mai gandeste cate un vechi prieten sa te traga de maneca,sa misti un deget din starea de paralizie doar pentru un moment,apoi pleaca iar.
Intr-o lume atat de agitata,nervoasa si vulnerabila, te opresti si realizezi cat timp din viata ai pierdut.. si cand incerci sa schimbi ceva,sa te misti,sa faci ceva, sa nu-ti ratezi intreaga viata nu poti. Nu poti sa nu te gandesti la tot ceea ce ai avut,ce ai pierdut,ce ai iubit,ce ai simtit,ce ai gandit,ce ti-ai dorit,ce ai visat. Devii nervos, tulburat, dusmanos. Plangi,zbieri,urli,bati,impingi,dar singurul lucru care se schimba ramane societatea..toti pleaca din jurul tau, uitandu-se stramb la tine,acuzandu-te ca esti nebun. Realizezi ca ai devenit un ciudat in plina zi. Un ciudat nebun, care incearca sa socializeze,dar nestiind cum, respins fiind de toti din jur, acuzat,jignit si ranit se retrage.. Se retrage in aceeasi lume a lui cu scenarile dictate de inima si ultimile clipe frumoase din minte. Nu-si mai cauta alinarea nici in prieteni,nici in cunostiinte noi,nici un atractii,nici in vicii. El doar citeste,analizeaza si pretuieste fiecare gest frumos din lume. Realizeaza ca totul este trecator,defect,murdar si doar arta iubirii ramane pe veci..