-Am încercat, am încercat de atâtea ori, dar nimic nu a dat roade,
rosti cu vocea tremurându-i. Nu aveam de ales, a trebuit să fac asta, dar nu ai
cum să înțelegi, tu nu știi cum e, zise ea în timp ce mici lacrimi începeau
să-i împânzească ochii.
Băiatul îi luă grijuliu încheietura plină de
tăieturi, o sărută, apoi o cuprinse pe fată într-o îmbrățișare protectoare,
dorindu-și ca toată suferința și tristețea ce o înconjoară, să dispară. Fata
își lipii obrazul de pieptul lui, dând drumul lacrimilor ce de mult timp
amenințau să iasă.
-Nu
înțeleg de ce îți pierzi timpul cu mine. Ești înconjurat numai de fete perfecte; eu, spre deosebire de ele,
sunt stricată, nu ai nevoie de mine.
-Nu ești
stricată, ai inima frântă, ruptă în mii și mii de bucățele, dar, poate nu o să
înțelegi acum asta, vreau să fiu eu acela care o să o repare...
- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe să-mi bată de zece ori mai repede. Felul năucitor în care mă sărută mă face să uit de toți și de toate, iar eu în mijlocul acestei nebunii îmi dau seama de un lucru care a fost mereu în fața mea, care a fost mereu atât de evident! Nu sunt doar îndrăgostită de el, ci îl iubesc în toată regula. Îl doresc cu adevărat.
Nu am crezut vreodată că iubirea poate să fie un sentiment atât de puternic, atât de pur, de simplu și complicat în același timp, atât de mirific. Ceea ce simt pentru el e pură magie. Iar ceea ce se creează acum între noi e o conexiune indestructibilă.
" Dezbracă-mă de sentimente
Fă-mă să uit de regrete.
Un sărut și o țigară,
Lasă durerea să dispară... "
🦋 Suflete de cristal - Volumul II 🦋