-Am încercat, am încercat de atâtea ori, dar nimic nu a dat roade,
rosti cu vocea tremurându-i. Nu aveam de ales, a trebuit să fac asta, dar nu ai
cum să înțelegi, tu nu știi cum e, zise ea în timp ce mici lacrimi începeau
să-i împânzească ochii.
Băiatul îi luă grijuliu încheietura plină de
tăieturi, o sărută, apoi o cuprinse pe fată într-o îmbrățișare protectoare,
dorindu-și ca toată suferința și tristețea ce o înconjoară, să dispară. Fata
își lipii obrazul de pieptul lui, dând drumul lacrimilor ce de mult timp
amenințau să iasă.
-Nu
înțeleg de ce îți pierzi timpul cu mine. Ești înconjurat numai de fete perfecte; eu, spre deosebire de ele,
sunt stricată, nu ai nevoie de mine.
-Nu ești
stricată, ai inima frântă, ruptă în mii și mii de bucățele, dar, poate nu o să
înțelegi acum asta, vreau să fiu eu acela care o să o repare...
Mabel credea că mutarea într-un oraș nou, unde nimeni nu va avea de ce să o facă de rușine, va fi una liniștită, așa cum și-a dorit pentru ea și pentru prietena ei Lean. Liniștea ei a durat o singură zi, pentru că un anume băiat misterios îi perturbă deja existența și îi stârnește interesul. Curioasă din fire, Mabel încearcă să-i intre pe sub piele misteriosului Harllow, dar zidurile de gheață din jurul lui o împiedică să facă asta.
Un joc în care unul dintre ei va trișa.
***
- Nu joci corect!
- Iubito, un trișor niciodată nu o va face!