Copilul care a ajuns faimos

Copilul care a ajuns faimos

  • WpView
    Leituras 203
  • WpVote
    Votos 5
  • WpPart
    Capítulos 5
WpMetadataReadEm andamento
WpMetadataNoticeÚltima atualização qui, dez 25, 2014
In vacanta de vara,Tudor si-a rugat parintii sa il duca la fotbal,acestia nu l-au bagat in seama,dar cand au vazut cat de talentat este la acel sport au ramas ,,masca''. Tudor: Mama,Tata v-a placut cum am jucat? Parintii: da Da,fiule ne-a placut foarte tare dar nu a fost prea convingator. Tudor cand a auzit ce a spus parintii s-a intristat Incepuse scoala iar pe Tudor l-a acceptat in echipa scolii iar parintii lui nu aflasera. La prima sedinta cu parintii de la scoala profesorul de sport le-a spus ca e in echipa scolii. Parintii lui au fost foarte bucurosi cand au primit vestea cea noua. Mama lui Tudor: -Dar domnule el nu ne-a spus nimic legat de treaba asta
Todos os Direitos Reservados
Junte-se a maior comunidade de histórias do mundoTenha recomendações personalizadas, guarde as suas histórias favoritas na sua biblioteca e comente e vote para expandir a sua comunidade.
Illustration

Talvez você também goste

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • A House of Second Chances
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Elin
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • El Silencio de Madrid
  • You are mine//J.JK//
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Mais detalhes
WpActionLinkDiretrizes de Conteúdo