Suflet pierdut/regăsit

Marius, un tânăr de doar douăzeci și doi de ani, crede că e un suflet pierdut. A acceptat durerea, dar și maratonul nebun între trecut și prezent ce îl trăiește în mod intens de mai bine de un an de zile. Și-a pierdut încrederea de sine și privește cu dispreț către zicala ce spune că speranța moare ultima, căci, în cazul lui, a fost prima care l-a dezamăgit.
În cele din urmă, tot speranța e cea care îi întinde o mână de ajutor și îi demonstrează frumusețea vieții făcându-l să devină un suflet regăsit prin iubire.