Mystery in the Mansion

Prietenul acela ce mă însoțea de mic copil, ce îmi număra pașii, era ceasul ce bătea la fiecare aniversare, anunțând că a mai trecut un an din viața mea. Da, îmi spunea că sfârșitul meu se apropie....Un sfârșit ce nu însemna moartea, ce mă forța să ajung în pragul nebuniei pentru a afla adevărul, adevărul despre femeia mea, mai bine spus despre femeia ce a distrus generațiile întregi, ale familiei mele. Conacul în care crescusem, secretele ce țineau strâns adevărul în brațe, formând astfel un scut pentru a nu a fi distrus și ultima dovadă a existenței noastre, îl țin atât de bine chiar și acum. Era un orășel mic,cu atât de multe pădurii, ce ascundea atât de multe orori, ce doar casele părăsite, pădurile și vechile conacuri le mai știau, iar vântul cu atâta melancolie dar tot o dată mândrie povestea fără oprire despre epoca ce dispăruse în neant.
Epoca în care am ajuns m-a învățat că timpul este cel care va îngropa toate lucrurile, nu doar oamenii.