Nostalgie și regret

poezii ieftine și rime recurente, aceleași motive scrise sub influența uitării

M-am înecat undeva între ziua în care am realizat că nu pot trăi fără tine și cea în care am decis că mai bine mor decât să-ți mai văd chipul. Ziua în care s-a rupt pământul și soarele s-a făcut orb. Dar din marea de sânge au ieșit și câteva versuri. Am strâns ce-am putut. Cele mai multe nu vor cunoaște lumina zilei, căci ar fi prea puternice pentru muritori sau prea slabe pentru zei. Câteva, totuși, au reușit să se împerecheze, să formeze colonii de strofe.