Iubire de alpha

"Cei ce nu ard dezlantuit ca noi, in flacarile noastre o sa arda"
Timpurile grele cer masuri disperate. Simtindu-se subjugat de o puternica prietenie, a carei flacara a ars mistuitor, candva, in trecutul patat de umbre date uitarii, tanarul Alpha isi ofera disponibilitatea, precum si implicarea impreuna cu devotamentul sau in negocierea proaspat incheiata.
Dar cum binele nu ramane niciodata nerasplatit, inchierea negocierilor aduce dupa sine o ofranda, un semn al recunostintei pentru tanarul Alpha. Cu pasi indoielnici si inima-i de leu facuta insasi ghem intre ale sale coaste, Ares se gaseste inaintand tulburat pana in maduva oaselor.
Adevarul in cercurile inalte se afla doar pe jumatate, astfel in cea mai improbabila situatie, destinul ii serveste razboinicului Ares jocul vietii lui. Scena acestor tumultoase si aprige incaierari de instincte si sentimente il pune fata in fata pe Alpha cu sufletul sau pereche, iubirea vietii lui, singura persoana capabila sa il inteleaga, sa ii simta sufletul, sa ii deduca fiecare gand, fiecare frica.
"Dar ochii ei, Doamne. Lumina lor era ca insasi fulgerul ce imi strabate instant toata fiinta. Ma cutremura. Ma surprind. Ma agita si ma linistesc in cel mai dulce mod al existentei mele. Mirosul ei imi domina simturile. Ma imbata atat de puternic, de ireversibil incat vreau sa o respir. Sa o traiesc pe ea intru totul fiintei mele."