Un strigăt în noapte

Micul obiect fără nicio semnificație îi unea într-un mod aparte pe amândoi pe plan sufletește, deși nu se cunoașteau.

❞Bărbatul scoate de la gât un lănțișor care avea exact același semn ceea ce o făcuse să zâmbeasca.

- E la fel ca al meu.

- Exact. Acum eu o să iau asta înapoi și o să îți dau acest lănțișor. Îi dădu părul la o parte și îi puse lănțișorul.❞

Lănțișorul se afla în două părți de oraș diferite păstrate în mod atent de cei doi deținători.

❞- Jumătatea ta de aripă se potrivește cu a mea. Știi de ce? Fata dădu negativ din cap. Ele formează un întreg. Să o pãstrezi bine.

- De ce?

- Ca să simți că voi fii mereu lângă tine, micuțo. Zâmbise amândoi. Tu ești speranța mea puternică în această crudă viață.❞

Deși trecuseră mult timp de atunci, mai bine de zece ani, legătura sufletească nu mai era atât de puternică. Cei doi deținători ale celor două jumătăți de simbol al lănțișorului erau pe căi diferite.

Dar se pare că destinul îi va lega pe amândoi într-un mod aparte în care totul se va transforma într-un abis al certurilor și durerii. Destinul îi va punea pe amândoi fată-n față, cu sau fără voia lor, fiindcă viața lor e controlată în de-aproape numai de persoane negative.