Străină de mine

This is not a love story,is more than that. Enjoy!
Îmi doream mult sa ma vad măcar odată prin alți ochi, de pilda prin ochii oamenilor pe care i-am ajutat,ce aveam sa vad?
Un om puternic,cu mintea deschisa,cu soluții înțelepte,cu vorbe dulci gata sa mângâie orice durere a sufletului,cu resurse sufletești suficiente încât sa nu economisească,ci din contra, sa dea totul.
Sau poate,eram doar un om disperat de problemele altora,focusandu'ma pe ele,uitându-mi soarta. Poate un om care încerca să țină cât mai multe persoane in lanțuri alături,cu o frica de abandon și sufletul deschis sa poată intra oricine,un suflet care implora prezenta,și care voia sa se facă remarcat prin iubire și solidaritate. Poate doar o proasta,de care aveau sa profite mulți oameni reci,săraci sufletește și care absorbeau tot ce era de dat și apoi plecau fără sa spună măcar un simplu 'Mulțumesc '
N-am știut niciodată sa aleg oameni,nici nu ma pricep la asta,la fel cum nu ma pricep sa trântesc ușa în nas oamenilor. Cum care ușa? Ușa sufletului.
Am lăsat-o mereu deschisa,sau intre-deschisa,a intrat cine a vrut,au plecat la fel,au rămas putini.
Unii s-au descălțat la intrare, au pășit încet,grijulii,cu dragoste,în timp ce El,el a intrat cu bocanci grei,a pășit apăsat încât urmele lui,sunt încă vizibile,iar când mi-e dor,îl găsesc acolo.
In multe vieți a apropiaților eram psiholog,în timp ce în a mea am fost bolnava mintal.