Albastru de Caraibe
  • Reads 915
  • Votes 133
  • Parts 7
  • Reads 915
  • Votes 133
  • Parts 7
Complete, First published Feb 20, 2022
Pentru Elena Castillio viața avea un sens, iar drumul său fusese trasat cu grijă pentru a trece cu brio etapele esențiale din viața unui om, numai că odată cu evenimentul ce a adus-o pe culmile disperării, dorința sa de a-și rescumpăra greșeala și, totodată, de a avansa în grad o aruncă pe marginea prăpastiei. Și, astfel presiunile celor sus puși au determinat-o să facă o serie de alegeri planificate în detaliu care își aveau ca scop un singur lucru, și anume promovarea sa, cel puțin asta credea toată lumea.

Însă nu asta fusese adevărata sa intenție, nici pe departe.

Elena nu a luat în calcul si faptul că planurile adesea dau greș, iar alegerile, odată făcute, nu mai pot fi controlate, căci sunt într-o continuă schimbare care e întotdeauna conferită de împrejurări.

Împrejurări care o aduc în punctul în care toată acea siguranță construită în timp se spulberă în
fața albastrului de Caraibe, iar nuanța feerică a privirii dușmanului îi anihilează toate instinctele
- mai puțin rațiunea.

Singura care luptă contra dușmanului.

Singura care luptă pentru dreptate și pentru cauză, singura cu ajutorul căreia emoția ce persistă în ființa sa reușește să deslușească chiar și cel mai mare mister al familiei Herrera.
All Rights Reserved
Sign up to add Albastru de Caraibe to your library and receive updates
or
#34alegeri
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Raymond și Partea Întunecată a Lunii cover
Răzbunarea sângelui  cover
Tentație periculoasă, Vol. 1 cover
În mintea unui psihopat  cover
ZANDER cover
Un altfel de băiat rău cover
Pariul celor bogați  cover
BFF sau mai mult? Ft.Selly cover
Sânge de lider - O poveste sângeroasă  cover
Sebastian  cover

Raymond și Partea Întunecată a Lunii

9 parts Ongoing

Am auzit multe povești despre Raymond Morgan... Și toate mă îndemnau să fug mâncând pământul atunci când îl zăresc, chiar și de la câțiva metri. Însă eu nu am fugit. Nu am putut. Ochii lui m-au capturat într-o menghină de smarald a unei disperări nesfârșite. El era înnecat în trecut. Iar eu am rămas alături de el, căci știam prea bine prin ce trece. Nu m-a rănit, însă m-a lăsat să îi aflu durerile. Și cred că ăsta a fost elementul declanșator, cel care m-a condamnat pe vecie la o viață alături de dânsul. O viață în care să-l vindec, iar el să mă otrăvească cu simțămintele sale de care toată lumea se ferea. El era pedeapsa mea, iar eu eram mântuirea lui. Și nu știam dacă la finalul a ceea ce se încropi în neștiință între noi, eu aveam să fiu asemeni lui, sau el avea să fie asemeni mie. Copertă realizată de @lyndsey_graphics.