Gânduri altfel

Cele două vâsle ale vieţii

 

Un părinte bătrân se nevoia spre împlinirea dragostei faţă de aproapele la o apă mare, unde, de dimineaţă şi până seara, el îi trecea pe oameni cu barca, care unde avea nevoie. Ce era deosebit la acesta era faptul că pe vâslele bărcii sale erau scrise două cuvinte: „rugăciune" şi „muncă".

Într-o zi oarecare, un tânăr a urcat în barca acestuia, spre a fi trecut pe partea cealaltă a apei. Văzând cele două cuvinte scrise pe vâslele bătrânului - anume „rugăciune" şi „muncă" - şi crezând că acela nu ştie prea multe despre viaţa de zi cu zi, a zis către el:

- Moşule, cine munceşte, nu mai are nevoie de rugăciune.

Bătrânul nu răspunse nimic acestuia, făcându-se chiar că nu îl aude, însă în acel moment el încetă să mai folosească vâsla pe care era scris cuvântul „rugăciune".
Vâslind numai cu o singură vâslă, barca nici nu înainta, nici nu dădea înapoi, ci se învârtea pe loc.

Atunci, tânărul cel mândru îşi dădu seama ce vru să facă bătrânul, îşi ceru iertare şi mulţumi pentru caldă lecţie pe care i-o dădu.