Masacrul Iubirii

De mic copil răul l-am îndurat, am tras din dinți și am sperat că totul v-a reveni la normal, mama se v-a întoarce, și toate astea doar pentru a mă amăgi singură.De când eram mică viața mea a fost pusă în tot felul de ipostaze, mutările erau tot mai frecvent, la fel și bolile de care sufeream.Nu de mult s-a descoperit că am cancer, o boală greu de tratat.Totul era pierdut, nu mai speram, nu mai dormeam, ajungând să plâng din orice nimic. După moartea mamei,tata, mi-a promis că ne vom construii un cămin stabil, vom avea o viață normală, poate chiar o mamă. Viața îmi e dată peste cap o dată cu mutarea într-un alt oraș.Totul era schimbat, chiar dacă eram obișnuită cu locurile noi, acest loc era parcă din altă lume. Populația era într-o fugă tot mai disperată după bani, uitând de fericire și persoana care te face să o simți. Oameni, în special adolescenții, erau cruzi, acolo unde cândva era o inimă acum se afla doar gheață care nu putea fi topită decât cu euforia momentului.

Din primele zile în acest oraș devin un calvar.