Mereu am fost acolo. Printre rafturile prăfuite ale bibliotecii stăteam și noi. Râzând, glumind, lucram împreună la aceleași materii pe care le uram din tot sufletul nostru. Și totuși, tot lucram. Era bucuria să ne avem unul pe altul, să ne ajutăm reciproc. Tot ce-a fost între noi, doar tu, eu și cărțile ni le putem amintii. Voiam să înghețe timpul de fiecare dată. Să stau lângă tine, să-ți simt prezența, doar să nu mă duc acasă. Mă simțeam plină de energie și de emoție când vorbeai. Nu sunt sigură dacă simțeam că plutesc sau sunt cu picioarele total pe pământ. Niciodată n-am știut. Voiam doar să resimt încontinuu și încontinuu privirea ta. Acum, sun foarte siropoasă, dar orele petrecute la bibliotecă au întrecut orice ar spune fiecare de sentimentul de "Acasă". Mereu am să trăiesc cu regretul acesta... Că nu am putut oferi cât ai oferit tu. Dar îți voi confirma de fiecare dată când am să te revăd. Te iubesc iar asta nu am simțit-o nici cât o lacrimă la fel pentru altcineva.