Ape tulburi...

Suflete dezorientat,
Ce c-un cuvânt tu te-ai inmuiat,
Ce te străfulgeră de-a dreptul,
Ca un pumnal ce-ţi drege pieptu'

C-un cuvânt , un gest sau fapt,
Tu eşti brusc străfulgerat
Profunzimea tu o cunoşti,
Şi nu ştii s-o stăpaneşti

Doar ignorantă eu primesc ,
Când incerc să te opresc
Din a face ce-ţi doreşti,
Făr' măcar sa te gândeşti

Că te va răni de-a dreptul
Ca o piatră aruncată intr-o mare tulburată
Şi , ducându-se la fund,
Piatra se va face scrum

Cu o vorba imbunătoare
La tine răsare soare
Iar c-o vorbă negândită
Stai si pierzi mult timp in tihnă

Stând sa meditezi cam mult
La ceva neprevăzut
Şi a ajuns sa te cam doară
Chiar dacă nu-i noapte afară

Noapte ce doar tu o simţi
Atunci când o cam eviţi
Ea vine şi-şi face loc
Chiar şi-n cel mai chircit loc

Şi dacă-n abis s-a dus,
Lovitura s-a depus
Şi de acum n-o să te-nmoaie,
Doar c-o sa te facă tare...