Inima de urs

Inima de urs

  • WpView
    Leituras 1,399
  • WpVote
    Votos 78
  • WpPart
    Capítulos 17
WpMetadataReadEm andamento
WpMetadataNoticeÚltima atualização qui, jul 2, 2015
" Până când nu conștientizezi inconștientul , el iți va conduce viața și îl vei numi soarta ." "Chiar dacă animalele nu se pot compara cu omul,ele pot 'iubi'." Bruno - puiul de urs cu un trecut nu prea roz. Personajul principal va putea scăpa de umanitate pentru a trai o viață libera ? Vânătorii cruță viața animalelor sălbatice pentru diferite lucruri.Altii , nu le iubesc nici pe cele domestice.Ei bine , viața puiului de urs se va schimba complet atunci când își va da seama ca și el este o prada a lor,ceea ce îl obliga sa nu rămână intr-un loc stabil ,mutându-se în diferite locuri. Restul , rămâne de aflat citind . Lectura plăcută!
Todos os Direitos Reservados
#178
fantezie
WpChevronRight
Junte-se a maior comunidade de histórias do mundoTenha recomendações personalizadas, guarde as suas histórias favoritas na sua biblioteca e comente e vote para expandir a sua comunidade.
Illustration

Talvez você também goste

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Elin
  • You are mine//J.JK//
  • El Silencio de Madrid
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • A House of Second Chances
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • Thalas: Căpitanul nimănui

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Mais detalhes
WpActionLinkDiretrizes de Conteúdo