Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)
~Iubește-mi păcatele atunci când nici chiar Dumnezeu n-a făcut-o.~
"-Ești diavol? Pune întrebarea după ce realiză ca nu prea aveam de gând să spun ceva pur și simplu.
Mă ridic de jos, trecându-mi degetul mare peste buza inferioară. Sufletele de om erau destul de gustoase, însă cum am spus, faptul că nu au consistență, este deja iritant. Îl privesc suspicios și îmi arcuiesc o sprânceana, trecându-mi degetele prin păr. Pentru câteva secunde mă întrebam de unde știe, însă în momentul în care îmi ating coarnele, realizez de unde știe. Uitasem de chestiile astea din cap.
Râd sec și mă apropii lent de el. Deja asta era, nu aveam de ales, dacă știa si el, trebuia sa îl omor. Nu riscam sa las dovezi sau martori până la urmă, deși el nu avea dovezi, însă mai bine sa nu risc sa stârnesc un haos in întreaga lume.
-Mă întreb ce cauți aici, chicotesc vag și îi dau o șuviță din par de pe frunte la o parte, după ce m-am apropiat lent de el.
Îmi urmărește atent fiecare mișcare și expiră greu. Îi simt corpul tremurând, de parcă îi era frică de mine. De parcă îi făceam doar rău doar cu simpla mea prezența. De parcă avea vreo idee ce aveam sa fac in continuare. Însă, deși în acest întuneric, mă puteam pierde în continuare în culoarea albastră a ochilor săi. Chiar si asta am făcut, pentru câteva secunde.
-De ce l-ai omorât?... Voi, diavolii, nu aveți suflet, strigă la mine furios și fuge spre cadavru, lăsându-mă singur iarăși."
Cuvinte: 76,580
