Puterea renuntarii

Puterea renuntarii

  • WpView
    Reads 121
  • WpVote
    Votes 7
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sat, Mar 7, 2015
Renunțarea apare atunci când ne confruntăm cu noi înșine. Atunci când avem temeri, când suntem nesiguri, când suntem neîncrezători, putem avea tendința de a renunța. Cât de greu ne apasă renunțarea? Ne poate distruge viețile, ne poate face să nu mai dormim noaptea, sau chiar să ne urâm? Ne putem ierta atunci când avem șansa să fim fericiți dar o lăsăm să treacă pe lângă noi, renunțând? Cum se spune... către o destinație, un tren nu poate ajunge de două ori în aceeași gară. Va reuși Mark Tommis, un tânăr psiholog, să îndrepte greșeala "renunțării" și să fie fericit? Adevărata poveste a cuvântului "renunțare" o puteți descoperi citind această carte simplă, dar cu un mare impact emoțional.
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Drumul spre inima ta
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • Sirius
  • ASA TATA, ASA FIU
  • NOVA
  • NOI
  • Marko - Între dorință și pericol

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines