Necunoscuți pierduți în cunoscut, tăcuți în fața lumii surde, absurzi în fața raționalului, ne-am căutat fără să ne găsim și ne-am găsit când nu ne-am întâlnit. Nici fizic, nici moral, doar anormal, irațional. Cine e omul care trăiește în normalitate pretinzând că empatizează cu agitația și nebunia lumii? " Mă gândesc că totuși viața are felurite căi de a împleti destinele a două jumătăți ale aceluiași suflet. Sufletul este o noțiune abstractă, dar în el este cuprinsă de fapt esența întregii vieți. Ne petrecem anii căutând ceva, neștiind ce sau cine este acel ceva. Rătăcim printre alte jumătăți de suflete străine; iubim, dorim, urâm jumătăți de suflete care nu ne aparțin cu adevărat. Dar în cele din urmă cele două jumătăți se găsesc, iar omul află ceea ce este dator să caute întreaga lui existență, iubirea. "All Rights Reserved
1 part