Unicorni din România

Aș scrie o descriere, dar cum să fac asta când munca mea s-a terminat? Aș scrie o descriere pe care toată lumea o va iubi, dar cum să fac asta când ultimele mele luni parcă nici n-au existat? Aș vrea pe tine, ca cititor, să te intrig, să te fac să-ți dorești o Timișoreana și o noapte în bodega mea. Să te fac să asculți muzică bună și să cumperi cărți bune din banii de buzunar. Câte n-aș vrea să fac cu această încercare patetică? Uite-mi încercarea de a scrie mai mult de patru pagini, mai mult decât o fracțiune de secundă în care am fost bombardată cu idei ale naibii de mișto.
Dragul meu cititor, ai încredere că peste ani, dacă ne vom întâlni, vei vrea să vii cu mine în castelul meu de adevăr?

"Sunt A., am 17 ani, am multiple personalități... Ascult muzică bună, îmi place Timișoreana, sunt mizantropă și mă chinui de atâta timp să scriu o carte. Am vrut să mă arunc de pe un bloc, să incendiez o blondă, să-l omor pe C. și mai știu eu ce. Îmi place ceaiul cu rom, doar cel de la Vârful Omu' și urăsc să fumez fără să am un motiv."

Să trăiești, tu, Andreeo! Îți mulțumesc că mi-ai dat voie, fără să-ți dai seama, să te folosesc ca și inspirație. Îți mulțumesc că te-au pedepsit mama și tata de atâtea ori, încât tot ce trebuie să fac acum, e să-ți rețin în continuare poveștile. Mersi, tu! Auzi? Vezi? La mulți ani pentru când o mai fi!