A fost odată o cutie. O simplă cutie. Ea zăcea pe stradă, şi toată lumea cine trecea pe acea stradă, nu o băga în seamă. Nimeni nu ştia s-o preţuiască. Până când ... Un băieţel în jur de 5 ani, trecea pe-acolo cu mama lui de mână. El privea cutia atent, şi deodată vede scris minuscul : "Nutella". Atunci, băiatul înnebuneşte. O smulge pe maică-sa de mână, să adopte cutia la ei acasă. Mama ei gândea : "Ce naiba are copilul ăsta?! Vrea o cutie de pe stradă?! Ok, hai să vedem... O să iau cutia acasă pentru copchilu' meu."
Copilul se duce acasă bucuros cu cutia grea în mână. Este atât de entuziasmat, şi mama lui nu ştie de ce.
Când flăcăul ajunge acasă, aleargă în camera lui şi desface cutia. În cutie erau atât de multe borcane cu Nutella, încât îi ajungeau pentru o lună sau două.
Copilul îşi umple guriţa cu Nutella. Mama lui nu mai rezistă şi mănâncă şi ea. Nutella este atât de delicioasă.